PROFILUL DE ȚARĂ

Burkina Faso: steag, capitală și informații despre țară

Burkina Faso este situată în vestul Africii între Sahel și Savanana udă. Steagul său este un bicolor orizontal roșu-verde cu o stea galbenă. Pe lângă Ouagadougou ca capitală, Loropeni, Tiébélé și vechile situri de topire a fierului spun despre diferite centre istorice care nu pot fi reduse la un singur oraș sau epocă.

Testează-ți cunoștințele →

Burkina Faso · colecție educativă

Burkina Faso pe scurt

Capitală: Ouagadougou
Continentul de verificare: Africa
Limbi în înregistrare de referință: Printre altele Mooré, Fulfulde, Dioula, Gourmanché și alte limbi naționale; franceză ca o limbă importantă de comunicare
Moneda: CFA-franc BCEAO (XOF)
Populație: 24 074 580 (2025, Banca Mondială)
Zonă: 272 967 km²
Set de coastă: Debarcaderat
Coduri ISO: BF / BFA
Sufixul țării de internet: .bf

Fostul nume de stat: Volta superioară
Modificarea denumirii: 1984
Cel mai înalt punct: Tena Kourou, 749 m
Sistemul fluvial: Volta
Al doilea centru al orașului: Bobo-Dioulasso
Patrimoniul Mondial din 2024: Curtea Regelui Tiébélé

Burkina Faso: desenul, semnificația și istoria steagului

Steagul este format din două câmpuri orizontale de înălțime egală: roșu deasupra și verde dedesubt. O stea galbenă cu cinci puncte se află exact în mijloc și atinge ambele câmpuri de culoare. Nu există nici un strat suplimentar de brațe și nici linii înguste de separare; combinația clară dintre trei este cea mai importantă caracteristică distinctivă.

Roșu, galben și verde fac parte din tradiția steagurilor panafricane. Designul actual a fost introdus în 1984 împreună cu numele de țară Burkina Faso; anterior statul a fost numit Volta Superioară. Steaua distinge steagul de un simplu bicolor roșu-verde. Interpretarea politică a culorii trebuie citită în contextul acestei reproiectări istorice.

Capitală : Ouagadougou

Ouagadougou este situat în partea centrală a țării și este principalul centru politic al acesteia. În limba germană, numele pare inițial lung; forma scurtă comună Ouaga facilitează atribuirea. Locația interioară conectează capitala cu coridoarele rutiere la câteva state vecine, nu cu propriul său port maritim.

Bobo-Dioulasso în sud-vest este un alt important centru urban. Juxtapunerea ambelor orașe ajută la clasificarea spațială a Burkinei Faso: funcțiile de capital sunt concentrate în Ouagadougou, în timp ce sud-vestul are propriile sale tradiții comerciale și culturale. Structurile istorice și așezările pot fi găsite și în afara orașelor mari, cum ar fi în zona Tiébélé.

Practică acest capital →

Burkina Faso: geografie, istorie și cultură

Parti largi ale Burkina Faso constau din suprafete plane pana la ondulate inalte. În nord, savana se contopește în peisaje mai uscate din Sahel; spre sud, precipitațiile și populația de arbori cresc în general. Potrivit arhivei Factbook, vestul Tena Kourou atinge 749 de metri și formează astfel un contrapole clar, dar nu și un pol de mare alpin până la câmpiile extinse. Bobo-Dioulasso este mai aproape de spațiile din sudul savanei.

Râurile Mouhoun, Nakambé și Nazinon sunt asociate cu numele istorice de Black, White și Red Volta. Explică numele fostului stat Obervolta. Râurile leagă țara de Voltasystem și mai mult spre sud. Burkina Faso se află la granița cu șase state și se bazează pe legăturile de transport prin țările vecine pentru accesul la Atlantic.

Moore, Fulfulde, Dioula și multe alte limbi reprezintă diferite comunități lingvistice. Site-urile UNESCO prezintă de asemenea diferite forme de organizare socială: fortificații din piatră, arhitectură regală și tradiții tehnice de producție a fierului. Cei care privesc doar regiunea Sahel trec cu vederea această bogăție istorică și regională, precum și diferențele dintre regiunile nordice și sudice ale țării.

Loropeni"

Ruinele Loropeni au devenit un sit UNESCO al Patrimoniului Mondial în 2009. Fortificațiile de piatră reprezintă o indicație concretă a rețelelor istorice de comerț și așezare din sud-vest.

Curtea Regelui Tiébélé

Curtea Regală a fost adăugată pe Lista Patrimoniului Mondial în 2024. Recunoașterea sa completează siturile arheologice mai vechi cu un exemplu remarcabil de arhitectură regională a curții.

Producția istorică de fier

Vechile situri de topire a fierului au fost un sit al patrimoniului mondial din 2019. Ele atrag atenția asupra proceselor tehnice tradiționale și arată că istoria culturală include și istoria muncii și cunoașterii.