FLAGURI ISTORICE

Pavilionul roșu canadian

În fața frunzei de arțar, o pânză roșie cu Union Jack și stema canadiană au modelat imaginea internațională a Canadei. Ensign-ul roșu canadian a avut o dezvoltare lungă și diferite utilizări oficiale. Afișată aici este ultima versiune din 1957 până în 1965 cu frunze de arțar roșu în scut. Povestea lor explică de ce schimbările de pavilion negociază, de asemenea, despre autonomia națională și apartenența comună.

Testează-ți cunoștințele →

Pavilionul roșu canadian · colecție educativă

Informații și distincții esențiale

Articolul focalizare: Variante de pavilion istorice
Data convenției: Perioada descrie varianta ilustrată
Domeniul de aplicare: Proiecte selectate; nu sunt steaguri sau simboluri naziste
Variantă afișată: 1957 - 1965
Culoare primară: Roșu
Colț superior: Union Jack
Semne în câmp liber: Scutul heraldic canadian
Autorizația de transport maritim: 1892
Amendamentul din 1957: Frunze de arțar în scutul verde la roșu
Marea dezbatere a drapelului parlamentar: 1964
Prima ridicare a noului steag național: 15 februarie 1965

O formă britanică de bază cu un scut canadian

Ensignul roșu canadian are un câmp roșu și un Jack Union în colțul superior de pe catarg. În zona roșie liberă este scutul heraldic canadian. Această legătură a făcut vizibilă atât referința istorică britanică, cât și identitatea canadiană. Prin urmare, pânza nu ar trebui să fie descrisă ca un steag britanic pur și nici ca o simplă versiune predecesoră a motivului frunzei de arțar de astăzi.

Registrul public heraldic al guvernatorului general documentează mai multe declarații istorice. Scuturile anterioare au conectat stema provinciilor. După acordarea propriei steme canadiene în 1921, a fost introdusă o versiune corespunzătoare a ensignului roșu. Istoria imaginii scutului este astfel o parte esențială a dezvoltării steagului, chiar dacă câmpul de bază roșu și colțul superior au rămas familiare.

De ce trebuie descris în detaliu statutul

În 1892, sublocotenentul roșu a fost oficial aprobat pentru navele canadiene. Pe uscat, a fost folosit și ca semn național. Statul îl descrie de mult timp ca fiind un steag național neoficial folosit alături de Union Jack. Diferitele formule despre sensul ensignului rosu apar adesea din faptul ca statutul legal, utilizarea reala si memoria ulterioara nu raspund la aceeasi intrebare.

Versiunea prezentată aici începe în 1957. În acel moment, culoarea frunzelor de arțar din scutul heraldic s-a schimbat de la verde la roșu. Un mic detaliu distinge această ultimă variantă de reprezentările anterioare. Prin urmare, timpul anului 1957-1965 nu se referă la întreaga istorie a ensignului roșu, ci exact la versiunea prezentată în stoc cu scutul schimbat.

Dezbaterea și schimbarea din 1965

În 1964, căutarea unui steag național independent a devenit o sarcină parlamentară importantă. Un comitet a revizuit numeroase proiecte. Parks Canada se află în fruntea acestei decizii în pregătirea centenarului Confederației din 1967. Sarcina politică era să găsească un semn comun pentru țara care era larg înțelesă.

Noul steag al frunzelor de arțar roșu și alb a fost ridicat pe Dealul Parlamentului pe 15 februarie 1965. Ea a înlocuit sublocotenentul roșu în rolul său național anterior. Tranziția a schimbat semnificativ declarația grafică: În loc de o mică colecție de semne lângă Union Jack, o singură frunză mare de arțar este centrul atenției. Fostul steag rămâne important ca simbol istoric, dar ar trebui să fie conectat în test cu varianta sa de beton și perioada sa.

Detalii care merită să fie amintite

Frunze mici data imaginea

Culoarea frunzei în scutul heraldic poate fi ușor trecută cu vederea printr-o privire superficială. Cu toate acestea, este esențial să se facă distincția între ultimele două versiuni ale Ensignului Roșu. Cercetarea istorică a drapelului funcționează adesea cu detalii care sunt mai mici decât culoarea evidentă de bază.

Rolul național are mai multe niveluri

Un semn poate reprezenta o țară în viața de zi cu zi, deși statutul său oficial este strict reglementat pentru anumite utilizări. Ensignul Roșu face această diferență foarte clară. O explicație atentă menționează, prin urmare, atât transportul maritim, cât și utilizarea pe scară largă a acestuia pe uscat.

De la semn la motivul individual

Trecerea la frunza mare de arțar a simplificat foarte mult structura vizibilă. În comparație cu istoria, acest lucru nu trebuie înțeles ca o judecată despre calitatea drapelului mai vechi. Descrie modul în care ambele modele combină grafic afilierea națională și o fac recunoscută la distanță.