FLAGURI ISTORICE

Steagul Uniunii Sovietice

Steagul roșu al Uniunii Sovietice combină o pânză aproape monocromă cu un grup mic de semne, încărcat politic. Ciocanul, secera și steaua sunt aproape de catarg. Afișat este de la 1955 executarea reglementată până în 1991. Această perioadă descrie modelul de pavilion concret, în timp ce istoria statului federal sovietic a început mult mai devreme și cuprindea câteva republici.

Testează-ți cunoștințele →

Steagul Uniunii Sovietice · colecție educativă

Informații și distincții esențiale

Articolul focalizare: Variante de pavilion istorice
Data convenției: Perioada descrie varianta ilustrată
Domeniul de aplicare: Proiecte selectate; nu sunt steaguri sau simboluri naziste
Variantă afișată: 1955 - 1991
Regulamentul privind pavilionul: 19 august 1955
Culoare primară: Roșu
Unelte: Ciocanul de aur și secera de aur
Sebastă: Roșu cu graniță de aur
Raport lateral: 1:2
Statele succesoare: 15 republici independente
Aderarea la ONU: Continuarea de către Federația Rusă

Roșu, aur și o stea la graniță

Pământul este roșu; în colțul superior al catargului sunt un ciocan de aur și o semilună de aur. Deasupra ei este o stea roșie cu cinci puncte, cu o graniță aurie. Deci steaua nu este doar o zonă galbenă plină. Tocmai această diferență ajută la descrierea exactă a reprezentării și la corectarea imaginilor de memorie simplificate.

Decretul din 19 august 1955 descrie atât semnele, cât și proporțiile lor. Raportul dintre înălțime și lungime era de unu la doi. Acesta reprezenta steagul ca semn al suveranității statului și ca semn al alianței muncitorilor și țăranilor. Această formulare face parte din imaginea de sine a guvernului de atunci și poate fi citită ca o declarație politică istorică.

Un semn comun pentru un stat federal

URSS a fost fondată în 1922 și a fost un stat format din republici unionale. Prin urmare, drapelul comun al Uniunii nu trebuie confundat cu un singur steag al republicii. Ea a reprezentat Uniunea în ansamblu pe hărți, misiuni diplomatice sau evenimente internaționale. Faptul că mai multe republici au avut propriile lor simboluri în același timp nu contrazice acest nivel comun.

Constituția din 1977 a păstrat caracteristicile centrale ale drapelului. Prin urmare, apariția lor nu a însemnat un nou început grafic complet. Biblioteca prezidențială documentează Constituția ca succesor al Legii de bază din 1936. Simbolul neschimbat arată că o nouă constituție și un nou design al drapelului sunt două procese istorice diferite.

1991 și problema succesiunii

În 1991, Uniunea Sovietică s-a destrămat în cincisprezece republici independente. Raportul ONU descrie diferite populații și condiții de pornire. Astfel, sfârșitul drapelului comun nu urmează o simplă misiune către o singură țară de azi. Harta statelor succesoare este mult mai diversă decât schimbul de roșu pentru un singur tricolor nou.

În cadrul Organizației Națiunilor Unite, Federația Rusă a continuat să adere la Uniunea Sovietică. Aceasta este o particularitate instituțională și nu o declarație conform căreia toate celelalte state succesoare sunt simple subdiviziuni ale Rusiei. Informațiile de arhivare ale ONU fac distincție explicită între continuarea aderării și admiterea altor foste republici ale Uniunii. Pentru învățarea drapelelor, acest nivel juridic ar trebui să fie alături de dizolvarea politică.

Detalii care merită să fie amintite

Un contur cu efect mare

Linia de aur din jurul stelei roșii o face vizibilă și pe solul roșu. Prin urmare, pentru acest steag, granița în sine face parte din caracteristica distinctivă. O stea de aceeași culoare fără contur ar dispărea în suprafață și nu ar reproduce originalul corect.

1955 nu este o dată de înființare

Anul în care se află stocul de pavilion limitează un proiect reglementat. Aceasta nu înseamnă că statul a fost creat în 1955, nici că simbolurile de instrumente au fost utilizate pentru prima dată. Cataloagele istorice de pavilion necesită această separare între timpul model și istoria statului.

Multiple căi către stat

Dizolvarea a dus la evoluții și steaguri diferite ale statului. Oricine recunoaște vechiul semn al Uniunii poate, prin urmare, să numească doar cadrul istoric. Pentru repartiția de astăzi, este nevoie atunci de locația specifică, republica sau statul succesor.