STATUL FEDERAL GERMAN

Turingia: steag, capitală și identitate regională

Turingia este o țară cu munți de joasă altitudine, bazine și foste reședințe în mijlocul Germaniei. Erfurt grupează sarcinile politice, în timp ce Weimar, Eisenach și multe orașe mai mici au fiecare propriile priorități istorice. Steagurile albe-roșii arată imobilizate, dar în spatele culorilor țării există o istorie multiformată care a fost de mult modelată de numeroase teritorii individuale.

Testează-ți cunoștințele →

Turingia · colecție educativă

Turingia dintr-o privire

Nume: Turingia
Țară: Germania
Tip de profil: Statul federal german
Scaun administrativ în fișa sursă: Erfurt
Peisaj cultural istoric: Bazinul Turingian
Site-ul literar al patrimoniului mondial: Clasic Weimar
Poeți în Weimar: Goethe și Schiller
Educația la nivel național: 1 mai 1920
Reinstituirea ca stat federal: 1990
Constituție nouă: 25 octombrie 1993
Locul adoptării constituționale: Wartburg în Eisenach
Fabrica istorică de colorare: Waid
Biblioteca Patrimoniului Mondial: Biblioteca Ducesă Anna Amalia

Steagurile Turingiei

Steagul Turingian este prezentat aici cu două dungi orizontale de înălțime egală: alb deasupra, roșu dedesubt. Pe acest steag simplu de țară, stema și scrisul lipsesc. Mai ales când se face distincție între steagurile regionale austriece și germane, trebuie să vă gândiți dacă este prezent un scut heraldic sau numai câmpul de culoare este afișat.

Leul turingian binecunoscut aparține stemei, dar nu poate fi văzut în această selecție. Prin urmare, o descriere a drapelului nu ar trebui să îl citească în imagine. Forma de două culori și stema de serviciu de brațe forma pot fi înțelese ca variante legate, dar vizibil diferite ale aceluiași semn.

Turingia: Locația și rolul teritorial

Turingia este situat în interiorul continentului și nu are coasta mării. Erfurt este capitala de stat de astăzi. Distribuția a numeroase centre istorice este explicată prin fragmentarea teritorială anterioară: mai multe instanțe și domnitori își stabilesc propriile reședințe, biblioteci, teatre și locuri administrative, în loc să unească totul într-un singur oraș.

Bazinul Turingian aparține vechilor peisaje de așezare. Sud și vest, munții centrali schimbă relieful. Utilizarea umană și condițiile naturale se suprapun: agricultura, utilizarea pădurilor, așezările și rutele de transport au format pentru mult timp un mozaic de habitate diferite care nu pot fi descrise ca un peisaj natural neatins.

Peisaj, istorie și cultură

Peisajul de astăzi are o lungă istorie de utilizare. Agricultorii timpurii curățau pădurile; ulterior, au creat pajiști, pășuni și alte locații deschise. În zonele mai calde, viticultura și cultivarea Färberwaid-ului au jucat un rol. Prin urmare, peisajul Turingiei poate fi citit și ca o arhivă istorică a practicilor economice.

La 1 mai 1920, o țară comună a apărut din mai multe state turingiene. După schimbarea reglementărilor administrative, Turingia a fost din nou un stat federal în 1990. Statul Liber a primit noua constituție la 25 octombrie 1993 la Wartburg. Aceste date marchează diferite etape în dezvoltarea guvernului și nu ar trebui amestecate.

Weimar reprezintă înflorirea literară și spirituală din jurul lui Goethe și Schiller. Ansamblul UNESCO Klassisches Weimar cuprinde case, biblioteci, castele și parcuri. Aceasta arată cum a lucrat împreună promovarea curții, rețelele personale și habitatele proiectate. Funcția lui Erfurt ca capitală și semnificația culturală a lui Weimar sunt roluri diferite în aceeași țară.

Wartburg ca loc constituțional

Wartburg lângă Eisenach nu este doar o clădire de istorie medievală. Acolo, parlamentul de stat turingian a adoptat noua constituție de stat în 1993. Aceasta combină un binecunoscut reper istoric cu un pas clar datat în istoria democratică a țării după reunificare.

Clasic Weimar

Casele lui Goethe și Schiller formează doar o parte din patrimoniul mondial. Biblioteca Ducesă Anna Amalia și Parcul An der Ilm aparțin, de asemenea, ansamblului. Legătura dintre locurile de reședință, colecții și peisaj face clar că istoria culturală are conexiuni spațiale.

Țara de reședință

Fostul stat mic a lăsat în urmă o densitate neobișnuită a instituțiilor culturale. Castele, parcuri și teatre sunt prezentate în legătură cu curțile concurente și diferite evoluții locale. Această polifonie ajută la înțelegerea de ce Turingia își trage identitatea culturală din numeroase locuri și nu exclusiv din capitala statului.